De ce vin oamenii sa viziteze Moldova. Sau Transnistria

In tineretea lui Kipling lumea isi gasea salvarea prin actiunea civilizatoare a omului alb. Altruismul de care dadea dovada acesta trebuia inteles si apoi apreciat de aborigenul rudimentar in cultura si progres. Chiar daca frontul pe care inaintau imperiile si ideologii lor faceau destule victime, acestea trebuiau considerate ca fiind sacrificiul inevitabil si elementar al conditiei de civilizare.

Astazi, sunt contemporana cu un tip de ideologi care au ridicat la rang de religie conceptul de "travelling around the world, getting in touch with other cultures and people, exchanging ideas and making the world a better place". Citeste: ne ducem intr-o tara, de care nu avem habar, cu gandul s-o descoperim, dar nu realitatea ei oficiala, ci cea alternativa, adica sa vorbesti tu acolo cu oamenii simpli ca si tine ca sa-ti faci o idee despre tara respectiva mai indeaproape, impresia reala a lumii de-acolo, nu bullshitu care-l auzi la tv".

Deacord.

Si la ce serveste asta omului?

La nimic concret. E doar pentru ca sa-si bifeze pe un site ca a fost acolo si dincolo. A! Si pentru ca sa aiba lista plina de prieteni din toata lumea.

Pentru ca mie nu mi s-a explicat niciodata clar, si nici eu nu am ajuns la un raspuns in reflectiile mele, de ce vine lumea in Moldova? Sau Transnistria? Nu ma refer la cei ce vin cu treaba. Ma refer aici la "turistii amatori de mizerie" (citeste articolul de mai jos) din tari "mai dezvoltate" ca a noastra. Economic in primul rand, deoarece criteriul asta prevaleaza in orice clasament, indiferent de ce ar zice relaxatii care cauta socializing in tari sub pragul saraciei. Politic, intr-al doilea. Nu ma intrebati de ce.

De ce vii in Moldova/Transnistria? Ca sa constati o stare: oamenii sunt saraci, comunisto-capitalistii sunt la putere si eventual fetele sunt cochete, pentru ca e un imperativ sa te mariti repede si bine. Ce faci cu aceste constatari? La urmatoare intalnire cu prietenii o sa te dai mare ca ai fost acolo (chiar daca nu-ti recunosti asta) si o sa le povestesti impresiile.

Ce nu poti sa faci in Transnistria ( nu pentru ca n-ar fi "permis", dar pentru ca esti un gandac si punctum) : sa le aduci de mancare la copiii de acolo, sa-l omori pe Smirnov; sa mergi la Moscova sa te vezi cu Putin sa-l convingi poate si-o schimba parerea.

Concluzia e respectiv urmatoarea: se vine in regiunea separatista pentru ca suna bine sintagma asta( in special la tineri care inca nu s-au maturizat) ; se mai vine dintr-un mondialism altruist, care nu rezolva absolut nimic; nici macar pe sine. Si se mai vine pentru a judeca dupa asta oamenii, locurile. Sub un unghi normalizator, cum ar zice Gicu. Cu tonele de civilizatie in spate, se vine pentru a lumina nepatrunsul. Pentru a inalta steagul, cum ar zice Eddie Izzard. Pentru ca ulterior sa se dea inteligent cu parerea despre ce s-a vazut si ce s-a intalnit. Fara a contextualiza impresiile, bineinteles.

Daca are cineva un alt punct de vedere ce ar explica curiozitatea asta de cacao a unora de a-mi vizita tara, sa mi-l comunice.
In caz contrar, sunt nevoita sa ma limitez la explicatia lui Florin. Si anume ca oamenii calatoresc ca sa intalneasca gagici...

REPORTAJ

Văzută cu un ochi străin

Splendoarea şi mizeria Moldovei

Articolul de mai jos, semnat de învăţătorul Khaldoun Laroui din Franţa (un călător împătimit, din câte se vede), doamna Ana Guţu, vicerector al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, l-a găsit pe http://lesauroresboreales.blogspot.com. „Este o radiografie perfectă a societăţii noastre”, şi-a spus profesoara, după care l-a tradus şi l-a trimis la redacţie. Conştienti de doza de exagerare care, pe alocuri, îşi spune cuvântul în text, am decis totuşi să-l publicăm. Căci, fie lucrurile măcar şi pe jumătate cum ne văd străinii, merită să ne punem pe gânduri. (Redacţia TIMPUL)

Cuba de mâine

M-am întors recent dintr-o călătorie de lungă durată prin ţările Europei de Est... şi încă nu am revenit cu adevărat de acolo! Iată o scurtă schiţă a celei mai secrete, mai enigmatice şi mai derutante ţări din această zonă - Moldova.

Moldova este Cuba de mâine! E ţara ce s-a debarasat de comunism şi, la 17 ani după marea euforie din 1991, deziluzia devine un fenomen atotcuprinzător. Prima noutate: comuniştii mai sunt încă la putere. Deloc proşti, ei au întors vesta pe dos, au adoptat un discurs democratic şi au învăţat să elogieze sistemul liberal şi sacro-sfânta liberă iniţiativă. Ca urmare, bogăţiile se află în mâinile unei clici de afacerişti şi mafioţi, iar populaţia bea de stinge. Ţara este citată cu regularitate ca fiind cea mai săracă din Europa şi oferă din depărtare imaginea unei naţiuni închistate, dedată corupţiei, nepotismului, prostituţiei şi traficului de tot soiul.

Sosind la Chişinău, eşti mai întâi frapat de multitudinea autoturismelor de lux care brăzdează oraşul în toate direcţiile: Mercedes-uri splendide, BMW-uri din serii limitate, Lexus-uri „înflăcărate”, nou-nouţe, vehicule 4x4 se deplasează paşnic pe arterele principale ale oraşului. Mergând pe jos, poţi vedea un număr enorm de restaurante şi cafenele, pline la orice oră a zilei de o mulţime de oameni, care îşi afişează nestingherit bunurile - ceasuri luxoase la mână, coliere de aur sau argint aranjate solid în jurul gâtului, haine de firmă ca să impresioneze şi, desigur, telefoane mobile ultimul răcnet, la care personajele răspund din când în când cu o nonşalanţă calculată. Accesoriul de top sunt cheile de la maşină, puse neglijent pe masă, pe care indivizii le tot ating şi le mişcă între două fraze lipsite de sens sau sporadicele mişcări du-te-vino ale ospătarului.

Regatul aparenţelor

Cred ca aţi înţeles: fiind în Moldova, eşti în regatul desăvârşit al aparenţelor. Doar aparenţele contează! Trebuie să afişezi, să arăţi, să te expui din plin în vederea tuturor... În timp ce ţara e săracă şi ocupă ultimul loc printre naţiunile europene la capitolul bunuri produse, în timp ce salariul mediu oscilează „regeşte” între 70 şi 150 euro pe lună, plimbându-te prin Chişinău, ai impresia că te-ai afla undeva între Paris şi Londra. Cineva mi-a povestit un banc acolo, care, de fapt, ilustrează perfect această cursă frenetică pentru prestigiul egoului: o tânără moldoveancă lucrează în Franţa şi îşi invită mama în vizită pentru două săptămâni. În weekend fiica vrea să-i arate Franţa, să-i organizeze o călătorie. Dânsa alege Arles - un oraş istoric în sud-vestul Franţei, cu vestigii monumentale ale culturii romane. Mama fetei încruntă sprâncenele şi zice: „Cum ai spus, Arles? Despre ce-mi vorbeşti, fata mea? La întoarcere vreau să povestesc despre Nisa şi Monte Carlo, oamenii cunosc anume aceste oraşe şi vor şti despre ce e vorba atunci când voi discuta cu ei”.

Iată un alt fapt revelator al mentalităţilor: ai putea crede că la Chişinău ciclismul este interzis. Bicicletele sunt inexistente. Pur şi simplu, din cauză că sunt sinonime cu sărăcia. A te deplasa cu bicicleta în percepţia psihologică moldovenească înseamnă a nu avea mijloace să-ţi cumperi un automobil. Ruşinea...

Moldovencele sunt frumoase!

Ce să spun despre femeile din Moldova? E un defileu permanent! Nu am văzut nicăieri o asemenea multitudine de tinere machiate şi fardate, în fuste mini sau pantaloni mulaţi pe corp, pe tocuri înalte, cu decolteuri şi podoabe. O moldoveancă fără zorzoane e o raritate! Şi s-o spunem fără ocolişuri - moldovencele sunt frumoase. Se pare că alimentaţia proastă, excesul de calorii, obezitatea nu este un fenomen care le afectează. Una mai graţioasă şi mai suplă decât alta. Una vă face să o uitaţi pe cealaltă, cum se spune în Orient, şi chiar cele doar câteva urâte au o urâţenie distinsă. Ce vor aceste femei? Să placă? Să găsească un soţ ideal, să întemeieze o familie? Ca de obicei în lume? Nu, lucrurile sunt mai complicate... Capitalismul este o idee nouă în Moldova. Odată instaurat, el a desemnat criteriul-rege în raporturile umane: banii. Interlocutorii mei au o părere unanimă: aceste creaturi (femeile din Moldova - n. t.) sunt sensibile, înainte de toate, la un singur argument - portofelul. Le plac la nebunie bărbaţii care aruncă generos banii. Dar cum rămâne cu şarmul - ripostam eu elocvent, zburlindu-mă şi agitându-mi braţele pentru a pune în valoare evidenţa - spiritul, umorul, romantismul, demnitatea, buna educaţie şi cumsecădenia, toate aceste valori sunt aruncate naibii, drăcia dracului? Lumea râdea cu poftă. E drăguţ, ăsta... Da, aceste calităţi mai sunt apreciate, sunt bune la ceva, însă nici pe departe principale, mi s-a răspuns.

Cultul generalizat al aparenţelor lasă loc pentru spectacolul sărăciei, ce îşi merită turiştii amatori de mizerie. Acest spectacol, însă, trebuie căutat… Turistul amator de mizerie va examina, de exemplu, vechile clădiri rezidenţiale sovietice pentru a savura un autentic spectacol al degradării generale. Faţadele sunt murdare, zgâriate, surpate de uzură şi mucegai. Ferestrele - dezarticulate şi fisurate. Pătrunzând în clădire, dai peste ascensoare preistorice şi puturoase, cutii poştale smulse şi ruginite, pubele comune debordând de gunoaie şi deschise în bătaia vântului, pereţi vechi distruşi de umiditate etc. Şi toate acestea se întind cât poţi vedea cu ochii. Fir-ar să fie! Ţi se taie răsuflarea!

La doar o aruncătură

de băţ de Chişinău...

Turistul amator de mizerie va mai da o raită-două şi pe la ţară. Imediat ce treci de Chişinău, nu mai există semne de circulaţie. Trebuie să cunoşti itinerarul pe degete sau să te pricopseşti cu o busolă. Magnificul Drum al Vinului permite să traversezi sate pitoreşti fără asfalt. Există fântâni la fiecare 500 de metri. Ah, da! Şoferul vă informează, distrat, că sătenii încă nu au apă potabilă în casele lor (!), cei care o au sunt cu adevărat nişte norocoşi - fântânile sunt situate la o aruncătură de băţ de la cocioabele lor. Alţii trebuie să parcurgă kilometri întregi pentru a aduce apă. Deci, nu există reţea de distribuţie a apei în sate - şi e doar la câţiva kilometri de Chişinău, de maşinile luxoase, de restaurantele arhipline şi de viaţa nocturnă gălăgioasă. Iarna, la minus 20 de grade, sătenii se duc după apă la fântână pentru necesităţile cotidiene: să se spele, să spele vasele, lenjeria etc. Mi-am pus această întrebare de mii de ori: cum putea Uniunea Sovietică să trimită oameni în spaţiul cosmic fără ca să fie în stare să asigure distribuirea apei potabile cetăţenilor săi? La sigur, e o chestie de prioritate... Tot de-a lungul şoselei poţi întâlni sate-fantome. Explicaţie: locuitorii in corpore sunt plecaţi în lume. Moldova este un mare furnizor de imigranţi. După mine vine şi fratele, apoi verişorul, apoi vecinul şi, desigur, prietena vecinului meu şi aşa mai departe. Italia şi Rusia sunt primele cliente. În Franţa o comună din suburbia Parisului numără o importantă comunitate de moldoveni. Vizele de plecare sunt luate cu asalt, traficul şi mita - un fenomen curent. Aceşti imigranţi, prin definiţie furnizori de valută, constituie o adevărată mană pentru o economie muribundă. Ca şi pe alte meridiane, moneda naţională (leul moldovenesc) se menţine vitejeşte graţie banilor trimişi de imigranţi.

Moldova este Cuba de mâine. Dar e şi Cuba de ieri. Inegalităţi sociale profunde, o Putere coruptă şi discreditată. Proliferarea luxului indecent, fastul şi strălucirea capitalei contrastează cu satele unde lipseşte un minimum necesar de trai. Şi, în plus, o populaţie derutată: Revoluţia sa a fost realizată sau ba? Ar mai putea ea să facă altceva?

Nota mea: Ba nu-mi pare deloc exagerat ce zice frantuzu'

Timpul dilata iubirea. Iubirea dilata timpul. Rahat lukum.

"Rusoiaca" de Gib Mihaiescu- e un fel de decriptare a unei realitati pe care nu o iubesti, dar de care esti in mod inexplicabil atasat, si poate chiar mandru, fara a sti ce inseamna asta defapt sau poate fara a fi mandru deloc. Un paradox sau fals autentic - intre ceea ce esti ( dar nici de asta nu esti sigur) si ceea ce vrei sa fii sau ar trebui sa fii, sau ar fi trebuit sa fii. Intre imaginar si imaginea (reala) , intre vis si realitate ( in sensul direct al acestor cuvinte). Intre a-ti dori firescul ca semenul sa-ti..semene, si exhibitionismul unei diferente pe care ti-o atribui gelos si din care iti faci- refaci la nesfarsit identitatea. Intre o iubire ideala, pura, pe care ti-o doresti pentru ca subiectul ei e strain,si prin asta superior tie, si una reala, cu defecte inevitabile, mediocra in anvergura si mai ales in scopuri! -dar care ti-e scumpa pentru ca e de acolo, din lutul satelor.

Pentru cunoscatori

Daca nu stii istorie, sau o stii pe cea de la scoala, nu ti-o recomand. Pentru toti ceilalti: "Rosu, galben si albastru" de Ion Minulescu... Ca sa simti interbelicul, nebunia. Un flashback a ceea ce ar fi trebuit sa fie. Adica, istoria unui viitor, dar care nu a mai fost. Nu stia Minulescu asta. Minulescu cel ferice....

raspuns la mailul lui florin

Daca eu sunt rea si nesociabila, atunci tu esti un mare complexat pe viata. I mean, look at you. Recunosti si tu ca vii dintr-o provincie si chiar si in liceu nu prea stiai pe ce lume te afli. Contactul cu strainatatea a provocat complexul pentru ca pana atunci nici nu erai constient de realitate si de lucrurile care se intamplau in jurul tau.

Paranteza. Din acest punct de vedere, ma prefer "Chisinau-Republica Moldova" unei "Slatina-Uniunea Europeana". O sa-mi reprosezi si mie un complex de superioritate. Fata de tine. Si asta nu face decat sa ma flateze usor, sau in orice caz sa ma amuze. In sinea mea. Pentru ca multe lucruri nu le spun. As putea, cred, doar sa le scriu. Cum o fac acum. Am incheiat paranteza.

Naucit de propria ta nestiinta si ignoranta a lucrurilor, a realitatii, te-ai apucat la modul serios sa te informezi. Si ti se pare interesant si graitor, ori cel putin cu potential informativ orice kkt de filmulet sau stire. Pentru ca ai realizat ca mass-media manipuleaza, ti-ai dat o nota buna. Pentru ca te pasioneaza discutiile despre cum abuzeaza americanul in Iraq si cata injustitie a fost in Algeria si cat sunt de nesanatoase OGM-urile, consideri ca ti-ai facut o impresie obiectiva asupra realitatii.

Tu cunosti realitatea, sau cum iti place sa crezi, realitatea alternativa. Dar daca ti se pare mult sau cel putin destul, eu cred ca te inseli. Cu toate ca, pentru niste naivi, ai putea avea alura de atot-cunoscator.

Ai prins un pic de deschidere, e adevarat, calatorind sau pur si simplu studiind in afara, dar tocmai asta, te-a facut in mod surpinzator, un pic obraznic. Cine ar fi crezut! Esti in stare sa-mi inchizi gura, dandu-ti aere de expert relaxat, cu replici de genu: "daaa, siiguuur, stii tu...", dupa care mai tot timpul incepi sa razi sigur pe tine, aproape auto-ovationand pe seama a cat esti de smecher. Pe langa faptul ca o consider de prost gust, mai cred ca aceasta atitudine a ta vorbeste de complexull provincialului care tocmai a gasit panaceul-remediul universal si raspunsul la ( aproape) toate intrebarile. Sau, asa i se pare lui.

De cele mai multe ori nu reactionez la multe ce-mi zici, nu pentru ca nu sunt informata si n-am ce sa-ti replic ( desi e adevarat ca nu cunosc in toate detaliile lucrurile pe care mi le prezinti, in fond mi se par uneori irelevante detaliile), nu pentru ca n-as avea contraargumentul sau pentru ca as fi o sclifosita nesociabila cum ma crezi tu, dar pentru ca am depasit mentalitatea si starea asta de "auto-flatare" si entuziasm in cautarea, receptarea si impartasirea de informatii. Mi se pare demult un fel de "yeah, ok..." majoritatea lucrurilor pe care mi le povestesti. Iar cand discutam ai mereu impolitetea de a ma lua peste picior, de a caricaturiza ce spun, de a nu ma asculta pana la capat. Eu nu-mi permit asta niciodata. Pot sa te contrazic dur. Dar nu fac pe "smechera" si nici misto de ce zic altii. Chiar daca din intamplare nu sunt deacord.

Un alt complex de-al tau e cel legat de Moldova. Ca sa-ti dai seama si ca sa-ti dovedesc cat de roman/oltean ai ramas, in ciuda impresiei auto-satisfacatoare pe care o ai despre tine cum ca ai fi un om universal care nu mai tine cont de granite si diferente. Ai ramas la fel de roman, ziceam, tocmai prin faptul ca nu stii, deci nu poti, sa abordezi decent chestiunea Moldova. Te ambalezi. Te complexeaza. Nu esti din punctul asta de vedere cu nimic mai diferit de oricare alt concetatean. De-al tau.

M-ai comparat de suficiente ori cu prietenii sau oamenii cu care intri deobicei in contact. M-a deranjat un pic, tocmai pentru ca sunt si eu obisnuita sa fiu acceptata asa cum sunt in si de catre "gasca mea" si mai ales pentru ca te-ai gasit tu sa-mi dai sfaturi de comportament si imbunatatire a capacitarilor personale cu scopul de a ma schimba, or, citez din mesajul tau pe gmail: "nu o sa ma schimb oricum". Deci nu vad rostul efortului tau.

Oamenii de "teapa" mea din Moldova au depasit, ziceam, faza de "stiati ca" si alte teorii conspirationiste cu spioni si americani. Deobicei prietenii mei ( sau mai exact cei pe care ii cunosc, prieteni am putini, da buni, ca oricine defapt) sunt implicati in proiecte si programe concrete. Nu se aduna la meetinguri ca sa-si piarda vremea, citeste socializing. Adunari in care nu se rezolva nimic si la care lumea a venit pur si simplu din plictiseala, sa mai dea din gura sau eventual sa mai agate pe cineva (which im not saying its criminal, its just desperate).

Oamenii cu care eu intru in contact sunt oamenii realitatii. Si cu simtul ei. Ei nu au visuri. In schimb isi materializeaza proiectele. Sunt seriosi, si prin asta placuti si shiny people, pentru ca ai ce discuta cu ei, ai ce dezbate. Pentru ca ei nu "socializeaza". Ei comunica si se comunica (cum zicea Vianu, parese, la romana intr-a zecea). Ceea ce e diferit de trancaneala. Cu toate ca sunt plictisiti in ultima vreme. Sau pur si simplu dezgustati.

Nu ii intereseaza altruismul, socializarea si facerea de bine ca si calitati personale, dar lucreaza prin ceea ce fac, sau uneori doar prin ideile lor la o schimbare care o sa reprezinte tocmai "binele comun". La ei acolo. Pentru ca ii preocupa chestii locale, deci realizabile.

Eu si prietenii mei suntem la faza: "ok, we got it, what do we do next?!". Tu esti la faza "socializing" and "having fun with friends". Pe noi deja ne plictiseste, tu insa imi povestesti ca Rusia de fapt a pretextat interventia in Georgia, adevaratele motive fiind altele. Gee, i didnt know that. Really?! Are you serious? Maaan, you've changed my whole ideas about the world! Deci, stiam asta de la zece ani.....................................

Noi suntem bolnavi, aproape nebuni de realitatea locala ( fara a fi ignoranti in privinta celei internationale), de cum ii putea studia radacinile si cauzele ca sa ne-o putem explica si gasi o solutie. Chiar daca nu aratam ca suntem nebuni, chiar daca stam pur si simplu si discutam despre cine totusi il finanteaza pe Filat in alegerile din 2009, bind cafea si fumand tigara pe terasa la Admiral, in centru, langa Booztime, defapt exact in spatele lui...

Nu am timp sa salvez planeta

Exista indivizi care considera, din lipsa lor de modestie sau inteligenta, ca daca, prin absurd, ei ar inceta sa creada in niste chestii pe care ei le considera principii general umane si daca tot ei s-ar opri din efortul, zilnic dar bineinteles placut, al incercarii punerii in practica, a materializarii, spre binele intregii planete, a acestor principii, atunci globul pamantesc s-ar prabusi intr-o prapastie a indiferentei, a cruzimii si a egoismului.
Acesti indivizi se numesc altruistii, oamenii buni la inima, sunny people, mai nou. Ei te sufoca cu sfaturi si nu au alt scop in viata decat sa te ajute, sau sa-si ajute semenii la general. Sunt mereu la datorie acolo unde s-ar putea avea nevoie de ei. Niste slugi dezinteresate ale binelui si pacii pe pamant si intre oameni.
Se mai prezinta sub forma de 'voluntari'. Cei care fac 'voluntariat'.
Se bazeaza de multe ori pe argumente irationale de ordin si inspiratie religioase. Pot fi insa si convinsi atei, de multe ori impartasind conceptii de stanga, de solidarizare si solidaritate, de comunitate cu cei din jur, crezand, cu aceeasi iratiune, in substanta metaforelor de genul: frumosul, binele va salva lumea etc.
Din aceasta idee, ei desprind insasi filozofia conceptelor pe care le sustin, si anume ca lumea ar reprezenta un ciclu progresiv ce duce spre varful inevitabil al piramidei: BINELE SUPREM. Asta ii va salva pe ei, acesta e pamantul fagaduintei, paradisul pierdut dinaintea constructiei statiilor nucleare si a organismelor genetic modificate...
Lumea poate regresa sau progresa. Primul caz e inadmisibil, pentru ca ii sacrifica pe ei. In sensul ca un regres istoric reprezinta de cele mai multe ori in imaginatia colectiva o re-producere a unor relatii sociale de subordonare: fie revenirea la raporturi de subordonare intre caste sociale, fie un recul spre un oarecare obsurantism de natura dogmatica, religioasa.
Al doilea caz e dezirabil, dar vor trebui sacrificati ceilalti. Care nu impartasesc ideea lor (sic!)de "bine". Iata COMUNISMUL SUPREM.
Lucrul pe care il ignora insa acesti adolescenti tarzii este ca nu exista progres sau recul al umanitatii. Exista individul si interesul sau, care ramane constant, indiferent de circumstante si schimbari de decor. Or, sincer, aceasta ultima interpretare a conditiei umane ma reconforteaza cel mai mult. Acesta reprezinta POHUISMUL SUPREM.