Trebuie sa ma solidarizez cu cateva idei enuntate de vizitatori.
In primul rand, e adevarat ca unii vor sa te vada asa. Nu neaparat din rautate sau condescendenta. Ci deoarece contrastele, extremele le confirma prejudecatile. Cu care ei sunt obisnuiti si cu care se simt comod. De ce sa-mi pun intrebari, de ce sa-mi moderez discursul si in felul acesta sa pun la indoiala sau chiar sa resping ireversibil propriile mele idei preconcepute, invalide care insa imi justifica pozitia sublima dar ce-mi lipseste in fond cu desavarsire fata de chestiunea in discutie?
Or,a te plimba pe strazile unui oras si a remarca doar Porshe-ul si doar pensionarul cu gheata rupta reprezinta o eroare, o neseriozitate pur si simplu, intentionata sau nu. Chiar daca la Bucuresti o sa fie luata drept originalitate, exotism.
Apoi, ca sa ajungi bestseller-ul verii este quasi obligatoriu sa prezinti situatia intr-o maniera catastrofica, aproape apocaliptica.
Altfel, nu vad interesul unor impresii sterile de genul:”in chisinau strazile sunt cu borti iar fetele exagerat de cochete, ca sa nu mai pomenim ca se vorbeste rusa”.
Ce-i asta, care-i ideea? A descoperit omu’ apa calda?!
Scopul impresiilor e sa fie gandite, analizate, decorticate, intelese si prezentate sub forma unor reflectii asupra uneia sau altei societati pe care ai vizitat-o. Pentru ca impresiile isi gasesc utilitatea doar atunci cand servesc unei finalitati, unei inspectii, unei interpretari.
In lipsa reflectiilor, a analizei textul isi pierde interesul.
Discursul de dreapta e mai conservator(cum ai spus) dar... tocmai in sensul prezervarii drepturilor individuale, recunoscute pe plan european gen: initiativa privata, respectul vietii private, neinterventionismul statului in economie - de aici vine critica stangista: dupa parerea stangii ( traditional..) statul, in conditiile unui tot mai mare “dezechilibru” si “nedreptati sociale” reiesite din capitalism, ar fi obligat sa intervina pentru a susutine populatia mai putin avantajata, patura mica si mijlocie.
Nu o sa-ti impun o parere sau alta. In opinia mea exista elemente ok care ar putea fi imprumutate si de la stanga si de la dreapta :).
Critic doar pozitiile exprimate gratuit, si din lipsa de seriozitate sau maturitate.
In fine, e dreptul lor sa creada ce vor atata timp cat (inca) nu incurca, dar incep sa ma irite tinereii astia cu pretentii de universalisti, care cred ca au depasit mentalitatile localiste, dorm in gari si fac autostopul, declarandu-se mandri de asta.
Splendoarea şi mizeria Moldovei
Articolul de mai jos, semnat de învăţătorul Khaldoun Laroui din Franţa (un călător împătimit, din câte se vede), doamna Ana Guţu, vicerector al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, l-a găsit pe http://lesauroresboreales.blogspot.com. „Este o radiografie perfectă a societăţii noastre”, şi-a spus profesoara, după care l-a tradus şi l-a trimis la redacţie. Conştienti de doza de exagerare care, pe alocuri, îşi spune cuvântul în text, am decis totuşi să-l publicăm. Căci, fie lucrurile măcar şi pe jumătate cum ne văd străinii, merită să ne punem pe gânduri. (Redacţia TIMPUL)
Cuba de mâine
M-am întors recent dintr-o călătorie de lungă durată prin ţările Europei de Est... şi încă nu am revenit cu adevărat de acolo! Iată o scurtă schiţă a celei mai secrete, mai enigmatice şi mai derutante ţări din această zonă - Moldova.
Moldova este Cuba de mâine! E ţara ce s-a debarasat de comunism şi, la 17 ani după marea euforie din 1991, deziluzia devine un fenomen atotcuprinzător. Prima noutate: comuniştii mai sunt încă la putere. Deloc proşti, ei au întors vesta pe dos, au adoptat un discurs democratic şi au învăţat să elogieze sistemul liberal şi sacro-sfânta liberă iniţiativă. Ca urmare, bogăţiile se află în mâinile unei clici de afacerişti şi mafioţi, iar populaţia bea de stinge. Ţara este citată cu regularitate ca fiind cea mai săracă din Europa şi oferă din depărtare imaginea unei naţiuni închistate, dedată corupţiei, nepotismului, prostituţiei şi traficului de tot soiul.
Sosind la Chişinău, eşti mai întâi frapat de multitudinea autoturismelor de lux care brăzdează oraşul în toate direcţiile: Mercedes-uri splendide, BMW-uri din serii limitate, Lexus-uri „înflăcărate”, nou-nouţe, vehicule 4x4 se deplasează paşnic pe arterele principale ale oraşului. Mergând pe jos, poţi vedea un număr enorm de restaurante şi cafenele, pline la orice oră a zilei de o mulţime de oameni, care îşi afişează nestingherit bunurile - ceasuri luxoase la mână, coliere de aur sau argint aranjate solid în jurul gâtului, haine de firmă ca să impresioneze şi, desigur, telefoane mobile ultimul răcnet, la care personajele răspund din când în când cu o nonşalanţă calculată. Accesoriul de top sunt cheile de la maşină, puse neglijent pe masă, pe care indivizii le tot ating şi le mişcă între două fraze lipsite de sens sau sporadicele mişcări du-te-vino ale ospătarului.
Regatul aparenţelor
Cred ca aţi înţeles: fiind în Moldova, eşti în regatul desăvârşit al aparenţelor. Doar aparenţele contează! Trebuie să afişezi, să arăţi, să te expui din plin în vederea tuturor... În timp ce ţara e săracă şi ocupă ultimul loc printre naţiunile europene la capitolul bunuri produse, în timp ce salariul mediu oscilează „regeşte” între 70 şi 150 euro pe lună, plimbându-te prin Chişinău, ai impresia că te-ai afla undeva între Paris şi Londra. Cineva mi-a povestit un banc acolo, care, de fapt, ilustrează perfect această cursă frenetică pentru prestigiul egoului: o tânără moldoveancă lucrează în Franţa şi îşi invită mama în vizită pentru două săptămâni. În weekend fiica vrea să-i arate Franţa, să-i organizeze o călătorie. Dânsa alege Arles - un oraş istoric în sud-vestul Franţei, cu vestigii monumentale ale culturii romane. Mama fetei încruntă sprâncenele şi zice: „Cum ai spus, Arles? Despre ce-mi vorbeşti, fata mea? La întoarcere vreau să povestesc despre Nisa şi Monte Carlo, oamenii cunosc anume aceste oraşe şi vor şti despre ce e vorba atunci când voi discuta cu ei”.
Iată un alt fapt revelator al mentalităţilor: ai putea crede că la Chişinău ciclismul este interzis. Bicicletele sunt inexistente. Pur şi simplu, din cauză că sunt sinonime cu sărăcia. A te deplasa cu bicicleta în percepţia psihologică moldovenească înseamnă a nu avea mijloace să-ţi cumperi un automobil. Ruşinea...
Moldovencele sunt frumoase!
Ce să spun despre femeile din Moldova? E un defileu permanent! Nu am văzut nicăieri o asemenea multitudine de tinere machiate şi fardate, în fuste mini sau pantaloni mulaţi pe corp, pe tocuri înalte, cu decolteuri şi podoabe. O moldoveancă fără zorzoane e o raritate! Şi s-o spunem fără ocolişuri - moldovencele sunt frumoase. Se pare că alimentaţia proastă, excesul de calorii, obezitatea nu este un fenomen care le afectează. Una mai graţioasă şi mai suplă decât alta. Una vă face să o uitaţi pe cealaltă, cum se spune în Orient, şi chiar cele doar câteva urâte au o urâţenie distinsă. Ce vor aceste femei? Să placă? Să găsească un soţ ideal, să întemeieze o familie? Ca de obicei în lume? Nu, lucrurile sunt mai complicate... Capitalismul este o idee nouă în Moldova. Odată instaurat, el a desemnat criteriul-rege în raporturile umane: banii. Interlocutorii mei au o părere unanimă: aceste creaturi (femeile din Moldova - n. t.) sunt sensibile, înainte de toate, la un singur argument - portofelul. Le plac la nebunie bărbaţii care aruncă generos banii. Dar cum rămâne cu şarmul - ripostam eu elocvent, zburlindu-mă şi agitându-mi braţele pentru a pune în valoare evidenţa - spiritul, umorul, romantismul, demnitatea, buna educaţie şi cumsecădenia, toate aceste valori sunt aruncate naibii, drăcia dracului? Lumea râdea cu poftă. E drăguţ, ăsta... Da, aceste calităţi mai sunt apreciate, sunt bune la ceva, însă nici pe departe principale, mi s-a răspuns.
Cultul generalizat al aparenţelor lasă loc pentru spectacolul sărăciei, ce îşi merită turiştii amatori de mizerie. Acest spectacol, însă, trebuie căutat… Turistul amator de mizerie va examina, de exemplu, vechile clădiri rezidenţiale sovietice pentru a savura un autentic spectacol al degradării generale. Faţadele sunt murdare, zgâriate, surpate de uzură şi mucegai. Ferestrele - dezarticulate şi fisurate. Pătrunzând în clădire, dai peste ascensoare preistorice şi puturoase, cutii poştale smulse şi ruginite, pubele comune debordând de gunoaie şi deschise în bătaia vântului, pereţi vechi distruşi de umiditate etc. Şi toate acestea se întind cât poţi vedea cu ochii. Fir-ar să fie! Ţi se taie răsuflarea!
La doar o aruncătură
de băţ de Chişinău...
Turistul amator de mizerie va mai da o raită-două şi pe la ţară. Imediat ce treci de Chişinău, nu mai există semne de circulaţie. Trebuie să cunoşti itinerarul pe degete sau să te pricopseşti cu o busolă. Magnificul Drum al Vinului permite să traversezi sate pitoreşti fără asfalt. Există fântâni la fiecare 500 de metri. Ah, da! Şoferul vă informează, distrat, că sătenii încă nu au apă potabilă în casele lor (!), cei care o au sunt cu adevărat nişte norocoşi - fântânile sunt situate la o aruncătură de băţ de la cocioabele lor. Alţii trebuie să parcurgă kilometri întregi pentru a aduce apă. Deci, nu există reţea de distribuţie a apei în sate - şi e doar la câţiva kilometri de Chişinău, de maşinile luxoase, de restaurantele arhipline şi de viaţa nocturnă gălăgioasă. Iarna, la minus 20 de grade, sătenii se duc după apă la fântână pentru necesităţile cotidiene: să se spele, să spele vasele, lenjeria etc. Mi-am pus această întrebare de mii de ori: cum putea Uniunea Sovietică să trimită oameni în spaţiul cosmic fără ca să fie în stare să asigure distribuirea apei potabile cetăţenilor săi? La sigur, e o chestie de prioritate... Tot de-a lungul şoselei poţi întâlni sate-fantome. Explicaţie: locuitorii in corpore sunt plecaţi în lume. Moldova este un mare furnizor de imigranţi. După mine vine şi fratele, apoi verişorul, apoi vecinul şi, desigur, prietena vecinului meu şi aşa mai departe. Italia şi Rusia sunt primele cliente. În Franţa o comună din suburbia Parisului numără o importantă comunitate de moldoveni. Vizele de plecare sunt luate cu asalt, traficul şi mita - un fenomen curent. Aceşti imigranţi, prin definiţie furnizori de valută, constituie o adevărată mană pentru o economie muribundă. Ca şi pe alte meridiane, moneda naţională (leul moldovenesc) se menţine vitejeşte graţie banilor trimişi de imigranţi.
Moldova este Cuba de mâine. Dar e şi Cuba de ieri. Inegalităţi sociale profunde, o Putere coruptă şi discreditată. Proliferarea luxului indecent, fastul şi strălucirea capitalei contrastează cu satele unde lipseşte un minimum necesar de trai. Şi, în plus, o populaţie derutată: Revoluţia sa a fost realizată sau ba? Ar mai putea ea să facă altceva?
Nota mea: Ba nu-mi pare deloc exagerat ce zice frantuzu'
Discursul marxist poate fi bifurcat in doua directii ce coincid cu doua tendinte si INTELEGERI diferite asupra teoriei.
Iti dau dreptate. Exista o elita in Occident, in special cea franceza, dar nu numai, care in conditiile avantului “capitalismului salbatic”, a mondializarii si a concurentei care de multe ori biciuieste mica intreprindere si in final dreptul consumatorilor, a cetatenilor (si aici nu ma refer strict la sfera economicului, exista monopoluri puternice si in domeniul media care tind sa umbreasca si sa inghita opinia minoritara, trusturi manipulatoare care omogenizeaza discursul etc ca ajungem sa gandim cum ne zice cnn-ul, bbc-ul,protv-ul etc)…revin: deci aceasta elita incearca sa se sprijine pe valorile sociale, comunitare, de asistenta reciproca pentru a combate realitatea ce in opinia lor se profileaza ca fiind “dura” si care in consecinta exclude pe nedrept mai putin norocosii soartei. E un lucru cat se poate de laudabil- daca il sustii intelegandu-i pornirea si mai ales constientizandu-i limita. E un discurs, nu atat MARXIST, as zice eu, cat unul pur SOCIAList. Si atat.
Exista pe partea opusa reprezentantii speech-ului marxisto-comunist, plescaiala asta de care vorbeam, predominanta mai ales in randul tinerilor rebeli, care inca viseaza la o revolutie mondiala si carora, in democratiile lor occidentale pe care le critica, nu le-a explicat nimeni bine cam ce a insemnat terapia de soc comunista, teroarea, distrugerea individului tocmai prin exagerarea valorilor astea numite “colective”.
E un discurs comunist-integralist, despre un ideal de libertate, comuniune fara cusur intre oameni toti egali, buni la suflet si fara defecte la randul lor.
Mi se pare o deraiere periculoasa. Baietasii astia rastamani n-au habar de ce vorbesc.