Discursul marxist poate fi bifurcat in doua directii ce coincid cu doua tendinte si INTELEGERI diferite asupra teoriei.
Iti dau dreptate. Exista o elita in Occident, in special cea franceza, dar nu numai, care in conditiile avantului “capitalismului salbatic”, a mondializarii si a concurentei care de multe ori biciuieste mica intreprindere si in final dreptul consumatorilor, a cetatenilor (si aici nu ma refer strict la sfera economicului, exista monopoluri puternice si in domeniul media care tind sa umbreasca si sa inghita opinia minoritara, trusturi manipulatoare care omogenizeaza discursul etc ca ajungem sa gandim cum ne zice cnn-ul, bbc-ul,protv-ul etc)…revin: deci aceasta elita incearca sa se sprijine pe valorile sociale, comunitare, de asistenta reciproca pentru a combate realitatea ce in opinia lor se profileaza ca fiind “dura” si care in consecinta exclude pe nedrept mai putin norocosii soartei. E un lucru cat se poate de laudabil- daca il sustii intelegandu-i pornirea si mai ales constientizandu-i limita. E un discurs, nu atat MARXIST, as zice eu, cat unul pur SOCIAList. Si atat.
Exista pe partea opusa reprezentantii speech-ului marxisto-comunist, plescaiala asta de care vorbeam, predominanta mai ales in randul tinerilor rebeli, care inca viseaza la o revolutie mondiala si carora, in democratiile lor occidentale pe care le critica, nu le-a explicat nimeni bine cam ce a insemnat terapia de soc comunista, teroarea, distrugerea individului tocmai prin exagerarea valorilor astea numite “colective”.
E un discurs comunist-integralist, despre un ideal de libertate, comuniune fara cusur intre oameni toti egali, buni la suflet si fara defecte la randul lor.
Mi se pare o deraiere periculoasa. Baietasii astia rastamani n-au habar de ce vorbesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu