Nu am timp sa salvez planeta

Exista indivizi care considera, din lipsa lor de modestie sau inteligenta, ca daca, prin absurd, ei ar inceta sa creada in niste chestii pe care ei le considera principii general umane si daca tot ei s-ar opri din efortul, zilnic dar bineinteles placut, al incercarii punerii in practica, a materializarii, spre binele intregii planete, a acestor principii, atunci globul pamantesc s-ar prabusi intr-o prapastie a indiferentei, a cruzimii si a egoismului.
Acesti indivizi se numesc altruistii, oamenii buni la inima, sunny people, mai nou. Ei te sufoca cu sfaturi si nu au alt scop in viata decat sa te ajute, sau sa-si ajute semenii la general. Sunt mereu la datorie acolo unde s-ar putea avea nevoie de ei. Niste slugi dezinteresate ale binelui si pacii pe pamant si intre oameni.
Se mai prezinta sub forma de 'voluntari'. Cei care fac 'voluntariat'.
Se bazeaza de multe ori pe argumente irationale de ordin si inspiratie religioase. Pot fi insa si convinsi atei, de multe ori impartasind conceptii de stanga, de solidarizare si solidaritate, de comunitate cu cei din jur, crezand, cu aceeasi iratiune, in substanta metaforelor de genul: frumosul, binele va salva lumea etc.
Din aceasta idee, ei desprind insasi filozofia conceptelor pe care le sustin, si anume ca lumea ar reprezenta un ciclu progresiv ce duce spre varful inevitabil al piramidei: BINELE SUPREM. Asta ii va salva pe ei, acesta e pamantul fagaduintei, paradisul pierdut dinaintea constructiei statiilor nucleare si a organismelor genetic modificate...
Lumea poate regresa sau progresa. Primul caz e inadmisibil, pentru ca ii sacrifica pe ei. In sensul ca un regres istoric reprezinta de cele mai multe ori in imaginatia colectiva o re-producere a unor relatii sociale de subordonare: fie revenirea la raporturi de subordonare intre caste sociale, fie un recul spre un oarecare obsurantism de natura dogmatica, religioasa.
Al doilea caz e dezirabil, dar vor trebui sacrificati ceilalti. Care nu impartasesc ideea lor (sic!)de "bine". Iata COMUNISMUL SUPREM.
Lucrul pe care il ignora insa acesti adolescenti tarzii este ca nu exista progres sau recul al umanitatii. Exista individul si interesul sau, care ramane constant, indiferent de circumstante si schimbari de decor. Or, sincer, aceasta ultima interpretare a conditiei umane ma reconforteaza cel mai mult. Acesta reprezinta POHUISMUL SUPREM.