vineri, 22 august 2008

raspuns la mailul lui florin

Daca eu sunt rea si nesociabila, atunci tu esti un mare complexat pe viata. I mean, look at you. Recunosti si tu ca vii dintr-o provincie si chiar si in liceu nu prea stiai pe ce lume te afli. Contactul cu strainatatea a provocat complexul pentru ca pana atunci nici nu erai constient de realitate si de lucrurile care se intamplau in jurul tau.

Paranteza. Din acest punct de vedere, ma prefer "Chisinau-Republica Moldova" unei "Slatina-Uniunea Europeana". O sa-mi reprosezi si mie un complex de superioritate. Fata de tine. Si asta nu face decat sa ma flateze usor, sau in orice caz sa ma amuze. In sinea mea. Pentru ca multe lucruri nu le spun. As putea, cred, doar sa le scriu. Cum o fac acum. Am incheiat paranteza.

Naucit de propria ta nestiinta si ignoranta a lucrurilor, a realitatii, te-ai apucat la modul serios sa te informezi. Si ti se pare interesant si graitor, ori cel putin cu potential informativ orice kkt de filmulet sau stire. Pentru ca ai realizat ca mass-media manipuleaza, ti-ai dat o nota buna. Pentru ca te pasioneaza discutiile despre cum abuzeaza americanul in Iraq si cata injustitie a fost in Algeria si cat sunt de nesanatoase OGM-urile, consideri ca ti-ai facut o impresie obiectiva asupra realitatii.

Tu cunosti realitatea, sau cum iti place sa crezi, realitatea alternativa. Dar daca ti se pare mult sau cel putin destul, eu cred ca te inseli. Cu toate ca, pentru niste naivi, ai putea avea alura de atot-cunoscator.

Ai prins un pic de deschidere, e adevarat, calatorind sau pur si simplu studiind in afara, dar tocmai asta, te-a facut in mod surpinzator, un pic obraznic. Cine ar fi crezut! Esti in stare sa-mi inchizi gura, dandu-ti aere de expert relaxat, cu replici de genu: "daaa, siiguuur, stii tu...", dupa care mai tot timpul incepi sa razi sigur pe tine, aproape auto-ovationand pe seama a cat esti de smecher. Pe langa faptul ca o consider de prost gust, mai cred ca aceasta atitudine a ta vorbeste de complexull provincialului care tocmai a gasit panaceul-remediul universal si raspunsul la ( aproape) toate intrebarile. Sau, asa i se pare lui.

De cele mai multe ori nu reactionez la multe ce-mi zici, nu pentru ca nu sunt informata si n-am ce sa-ti replic ( desi e adevarat ca nu cunosc in toate detaliile lucrurile pe care mi le prezinti, in fond mi se par uneori irelevante detaliile), nu pentru ca n-as avea contraargumentul sau pentru ca as fi o sclifosita nesociabila cum ma crezi tu, dar pentru ca am depasit mentalitatea si starea asta de "auto-flatare" si entuziasm in cautarea, receptarea si impartasirea de informatii. Mi se pare demult un fel de "yeah, ok..." majoritatea lucrurilor pe care mi le povestesti. Iar cand discutam ai mereu impolitetea de a ma lua peste picior, de a caricaturiza ce spun, de a nu ma asculta pana la capat. Eu nu-mi permit asta niciodata. Pot sa te contrazic dur. Dar nu fac pe "smechera" si nici misto de ce zic altii. Chiar daca din intamplare nu sunt deacord.

Un alt complex de-al tau e cel legat de Moldova. Ca sa-ti dai seama si ca sa-ti dovedesc cat de roman/oltean ai ramas, in ciuda impresiei auto-satisfacatoare pe care o ai despre tine cum ca ai fi un om universal care nu mai tine cont de granite si diferente. Ai ramas la fel de roman, ziceam, tocmai prin faptul ca nu stii, deci nu poti, sa abordezi decent chestiunea Moldova. Te ambalezi. Te complexeaza. Nu esti din punctul asta de vedere cu nimic mai diferit de oricare alt concetatean. De-al tau.

M-ai comparat de suficiente ori cu prietenii sau oamenii cu care intri deobicei in contact. M-a deranjat un pic, tocmai pentru ca sunt si eu obisnuita sa fiu acceptata asa cum sunt in si de catre "gasca mea" si mai ales pentru ca te-ai gasit tu sa-mi dai sfaturi de comportament si imbunatatire a capacitarilor personale cu scopul de a ma schimba, or, citez din mesajul tau pe gmail: "nu o sa ma schimb oricum". Deci nu vad rostul efortului tau.

Oamenii de "teapa" mea din Moldova au depasit, ziceam, faza de "stiati ca" si alte teorii conspirationiste cu spioni si americani. Deobicei prietenii mei ( sau mai exact cei pe care ii cunosc, prieteni am putini, da buni, ca oricine defapt) sunt implicati in proiecte si programe concrete. Nu se aduna la meetinguri ca sa-si piarda vremea, citeste socializing. Adunari in care nu se rezolva nimic si la care lumea a venit pur si simplu din plictiseala, sa mai dea din gura sau eventual sa mai agate pe cineva (which im not saying its criminal, its just desperate).

Oamenii cu care eu intru in contact sunt oamenii realitatii. Si cu simtul ei. Ei nu au visuri. In schimb isi materializeaza proiectele. Sunt seriosi, si prin asta placuti si shiny people, pentru ca ai ce discuta cu ei, ai ce dezbate. Pentru ca ei nu "socializeaza". Ei comunica si se comunica (cum zicea Vianu, parese, la romana intr-a zecea). Ceea ce e diferit de trancaneala. Cu toate ca sunt plictisiti in ultima vreme. Sau pur si simplu dezgustati.

Nu ii intereseaza altruismul, socializarea si facerea de bine ca si calitati personale, dar lucreaza prin ceea ce fac, sau uneori doar prin ideile lor la o schimbare care o sa reprezinte tocmai "binele comun". La ei acolo. Pentru ca ii preocupa chestii locale, deci realizabile.

Eu si prietenii mei suntem la faza: "ok, we got it, what do we do next?!". Tu esti la faza "socializing" and "having fun with friends". Pe noi deja ne plictiseste, tu insa imi povestesti ca Rusia de fapt a pretextat interventia in Georgia, adevaratele motive fiind altele. Gee, i didnt know that. Really?! Are you serious? Maaan, you've changed my whole ideas about the world! Deci, stiam asta de la zece ani.....................................

Noi suntem bolnavi, aproape nebuni de realitatea locala ( fara a fi ignoranti in privinta celei internationale), de cum ii putea studia radacinile si cauzele ca sa ne-o putem explica si gasi o solutie. Chiar daca nu aratam ca suntem nebuni, chiar daca stam pur si simplu si discutam despre cine totusi il finanteaza pe Filat in alegerile din 2009, bind cafea si fumand tigara pe terasa la Admiral, in centru, langa Booztime, defapt exact in spatele lui...

Niciun comentariu: